"Iubirea nu domina, ea educa,
iar aceasta inseamna mai mult".
~Goethe, in "Basmul despre sarpele cel verde"
"Adevaratul protector este acela care stie ca lumea nu este o mostenire de la parintii sai, ci un imprumut de la copiii sai."
~ J.J.Audubon, 1800
duminică, 15 martie 2009
joi, 5 martie 2009
Jurnal neterminat - Arsenie Boca
- pledoarie impotriva avortului –
5 octombrie : Astazi a inceput viata mea. Parintii mei inca nu stiu. Sunt mai mica decat un samburas de mar, dar de acum sunt eu insami, o fiinta umana. Si, desi sunt atat de putin formata, e sigur ca voi fi o fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri si stiu ca voi indragi florile.
19 octombrie: Am mai crescut putin, dar sunt inca prea mica si nu pot face nimic. Mama face aproape totul pentru mine. Ceea ce este curios este faptul ca ea inca nu stie ca ma poarta in pantecele ei si ca ma hraneste cu sangele ei.
23 octombrie: A inceput sa mi se formeze gura. Ia ganditi-va putin! Peste un an am sa rad. Mai tarziu am sa vorbesc. Cine poate sustine ca nu sunt o adevarata persoana? Sunt cineva; asa cum firimitura de paine, oricat de mica ar fi, este totusi paine.
27 octombrie: Inima mea a inceput sa bata de la sine. De acum inainte, ea va bate mereu in tot cursul vietii mele, fara sa se opreasca vreodata ca sa se odihneasca. Si apoi, dupa multi ani, va obosi, se va opri, si eu voi muri. Dar, pana atunci, eu sunt la inceputul existentei mele, nu la sfarsitul ei.
2 noiembrie: Cresc putin in fiecare zi. Bratele si picioarele mele prind sa capete forma. Dar va trebui sa mai astept o buna bucata de vreme pana ce piciorusele mele sa ma poarte si eu sa pot alerga sa ma arunc in bratele mamei mele si pana ce bratele mele sa-1 poata imbratisa pe tatal meu.
12 noiembrie: Acum au inceput sa se formeze minuscule degete la mainile mele. E de mirare ca sunt atat de mici si totusi ele vor fi minunate! Ele vor sti sa mangaie un catelus, sa arunce o minge, sa culeaga o floare, sa atinga o alta mana... Degetele mele... Poate ca intr-o zi vor canta la vioara sau vor picta un tablou.
20 noiembrie: Astazi, pentru prima oara, doctorul i-a spus mamei mele ca eu sunt acolo, intr-adevar, plina de viata. Esti fericita mama?
25 noiembrie: Tatal si mama mea nici nu stiu ca sunt o fetita. Poate ca ei asteapta un baiat. Dar eu o sa le fac o surpriza si o sa ma cheme Ecaterina, ca pe mama.
10 decembrie: Mi s-a format si fata. Sper ca o sa seman cu mama.
13 decembrie: Am inceput chiar sa vad, dar e inca intunecat totul in jurul meu. In curand insa ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor, a copilasilor. N-am vazut inca nici marea, nici muntele, nici curcubeul. Oare cum vor fi in realitate? Si tu, mama, cum esti in realitate?
24 decembrie: Mama, aud cum iti bate inima. Ma intreb daca si tu auzi inima mea cum bate asa de incet: tap-tap, tap-tap. O sa ai o fetita sanatoasa si voinica, mama, ai sa vezi. Abia astept sa ma cuibaresc in bratele tale; sa-ti mangai fata, sa te privesc in ochi. Si tu ma astepti, cum te astept si eu, nu-i asa?
28 decembrie: Mama, mama, de ce i-ai lasat sa puna capat vietii mele? Am fi fost atat de fericite impreuna!...
5 octombrie : Astazi a inceput viata mea. Parintii mei inca nu stiu. Sunt mai mica decat un samburas de mar, dar de acum sunt eu insami, o fiinta umana. Si, desi sunt atat de putin formata, e sigur ca voi fi o fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri si stiu ca voi indragi florile.
19 octombrie: Am mai crescut putin, dar sunt inca prea mica si nu pot face nimic. Mama face aproape totul pentru mine. Ceea ce este curios este faptul ca ea inca nu stie ca ma poarta in pantecele ei si ca ma hraneste cu sangele ei.
23 octombrie: A inceput sa mi se formeze gura. Ia ganditi-va putin! Peste un an am sa rad. Mai tarziu am sa vorbesc. Cine poate sustine ca nu sunt o adevarata persoana? Sunt cineva; asa cum firimitura de paine, oricat de mica ar fi, este totusi paine.
27 octombrie: Inima mea a inceput sa bata de la sine. De acum inainte, ea va bate mereu in tot cursul vietii mele, fara sa se opreasca vreodata ca sa se odihneasca. Si apoi, dupa multi ani, va obosi, se va opri, si eu voi muri. Dar, pana atunci, eu sunt la inceputul existentei mele, nu la sfarsitul ei.
2 noiembrie: Cresc putin in fiecare zi. Bratele si picioarele mele prind sa capete forma. Dar va trebui sa mai astept o buna bucata de vreme pana ce piciorusele mele sa ma poarte si eu sa pot alerga sa ma arunc in bratele mamei mele si pana ce bratele mele sa-1 poata imbratisa pe tatal meu.
12 noiembrie: Acum au inceput sa se formeze minuscule degete la mainile mele. E de mirare ca sunt atat de mici si totusi ele vor fi minunate! Ele vor sti sa mangaie un catelus, sa arunce o minge, sa culeaga o floare, sa atinga o alta mana... Degetele mele... Poate ca intr-o zi vor canta la vioara sau vor picta un tablou.
20 noiembrie: Astazi, pentru prima oara, doctorul i-a spus mamei mele ca eu sunt acolo, intr-adevar, plina de viata. Esti fericita mama?
25 noiembrie: Tatal si mama mea nici nu stiu ca sunt o fetita. Poate ca ei asteapta un baiat. Dar eu o sa le fac o surpriza si o sa ma cheme Ecaterina, ca pe mama.
10 decembrie: Mi s-a format si fata. Sper ca o sa seman cu mama.
13 decembrie: Am inceput chiar sa vad, dar e inca intunecat totul in jurul meu. In curand insa ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor, a copilasilor. N-am vazut inca nici marea, nici muntele, nici curcubeul. Oare cum vor fi in realitate? Si tu, mama, cum esti in realitate?
24 decembrie: Mama, aud cum iti bate inima. Ma intreb daca si tu auzi inima mea cum bate asa de incet: tap-tap, tap-tap. O sa ai o fetita sanatoasa si voinica, mama, ai sa vezi. Abia astept sa ma cuibaresc in bratele tale; sa-ti mangai fata, sa te privesc in ochi. Si tu ma astepti, cum te astept si eu, nu-i asa?
28 decembrie: Mama, mama, de ce i-ai lasat sa puna capat vietii mele? Am fi fost atat de fericite impreuna!...
Citate din Albert Einstein despre educatie
"Cred ca paralizia indivizilor e cea mai mare tara a capitalismului. Intregul nostru sistemul educational sufera din cauza acestei tare. Elevului ii este insuflata o atitudine competitiva exagerata, el e invatat, ca pregatire pentru viitoarea cariera, sa glorifice reusita materiala"
"E pur si simplu un miracol faptul ca metodele moderne de instruire nu au sugrumat inca de tot sfanta curiozitate a intrebarilor; pentru ca planta asta plapanda si delicata, pe langa incurajari, are nevoie in principal de libertate; fara ea, se ofileste si moare negresit"
"Invatamantul ar trebui astfel conceput incat ceea ce ofera sa fie perceput ca un dar nepretuit si nu ca o datorie apasatoare"
"Scopul educatiei ar trebui sa fie pregatirea unor oameni care sa actioneze si sa gandeasca independent si care, in acelasi timp, sa vada in slujirea comunitatii realizarea suprema a vietii lor"
"Scoala ar trebui sa-si propuna obiectivul ca tanarul care pleaca de acolo sa aiba o personalitate armonioasa, nu sa fie un specialist"
"Dupa mine, cel mai rau lucru intr-o scoala pare sa fie in principal aplicarea metodelor bazate pe frica, forta si autoritate artificiala. Un astfel de tratament distruge sentimentele autentice, sinceritatea si increderea elevului"
"In materie de fizica, primele lectii ar trebui sa nu contina decat ceea ce e experimental si interesat de vazut"
"Majoritatea profesorilor isi pierd vremea punand intrebari care urmarsc sa dezvaluie ce nu stie elevul, in vreme ce adevarata arta a examinarii consta in a afla ce stie de fapt elevul sau ce poate sa stie"
"Nu e foarte important ca cineva sa invete date. Pentru asta n-are nevoie de facultate. Le poate afla din carti. Importanta unei educatii intr-o facultate de arte liberale nu consta in invatarea multor date, ci in antrenarea mintii pentru a cunoaste ce nu se poate afla dintr-un manual"
"Prin liberatate academica inteleg dreptul de a cauta adevarul, de a publica ceea ce consideri ca este adevarat. Dreptul acesta atrage dupa sine si o datorie: nu trebuie sa ascunzi nimic din ce ai recunoscut ca e adevarat. Este evident ca orice ingradire a liberatatii academice urmareste sa limiteze raspandirea cunoasterii in randul oamenilor, impiedicand astfel judecata si actiunea radicala"
"Nu privi niciodata invatatura ca pe o datorie, ci cape un prilej de invidiat de a cunoaste frumusetea eliberatoare a intelectului, pentru propria ta incantare si spre folosul comunitatii careia ii va apartine munca ta de mai tarziu"
"Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii"(Cuvinte memorabile, Ed Humanitas, 2005)
"E pur si simplu un miracol faptul ca metodele moderne de instruire nu au sugrumat inca de tot sfanta curiozitate a intrebarilor; pentru ca planta asta plapanda si delicata, pe langa incurajari, are nevoie in principal de libertate; fara ea, se ofileste si moare negresit"
"Invatamantul ar trebui astfel conceput incat ceea ce ofera sa fie perceput ca un dar nepretuit si nu ca o datorie apasatoare"
"Scopul educatiei ar trebui sa fie pregatirea unor oameni care sa actioneze si sa gandeasca independent si care, in acelasi timp, sa vada in slujirea comunitatii realizarea suprema a vietii lor"
"Scoala ar trebui sa-si propuna obiectivul ca tanarul care pleaca de acolo sa aiba o personalitate armonioasa, nu sa fie un specialist"
"Dupa mine, cel mai rau lucru intr-o scoala pare sa fie in principal aplicarea metodelor bazate pe frica, forta si autoritate artificiala. Un astfel de tratament distruge sentimentele autentice, sinceritatea si increderea elevului"
"In materie de fizica, primele lectii ar trebui sa nu contina decat ceea ce e experimental si interesat de vazut"
"Majoritatea profesorilor isi pierd vremea punand intrebari care urmarsc sa dezvaluie ce nu stie elevul, in vreme ce adevarata arta a examinarii consta in a afla ce stie de fapt elevul sau ce poate sa stie"
"Nu e foarte important ca cineva sa invete date. Pentru asta n-are nevoie de facultate. Le poate afla din carti. Importanta unei educatii intr-o facultate de arte liberale nu consta in invatarea multor date, ci in antrenarea mintii pentru a cunoaste ce nu se poate afla dintr-un manual"
"Prin liberatate academica inteleg dreptul de a cauta adevarul, de a publica ceea ce consideri ca este adevarat. Dreptul acesta atrage dupa sine si o datorie: nu trebuie sa ascunzi nimic din ce ai recunoscut ca e adevarat. Este evident ca orice ingradire a liberatatii academice urmareste sa limiteze raspandirea cunoasterii in randul oamenilor, impiedicand astfel judecata si actiunea radicala"
"Nu privi niciodata invatatura ca pe o datorie, ci cape un prilej de invidiat de a cunoaste frumusetea eliberatoare a intelectului, pentru propria ta incantare si spre folosul comunitatii careia ii va apartine munca ta de mai tarziu"
"Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii"(Cuvinte memorabile, Ed Humanitas, 2005)
Scrisori de la Teddy
In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit.. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare.
Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui.
Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine.
Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi
"Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci.
Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).
Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit.. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare.
Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui.
Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine.
Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi
"Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci.
Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).
Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)