Jurnal neterminat - Arsenie Boca

- pledoarie impotriva avortului –

5 octombrie : Astazi a inceput viata mea. Parintii mei inca nu stiu. Sunt mai mica decat un samburas de mar, dar de acum sunt eu insami, o fiinta umana. Si, desi sunt atat de putin formata, e sigur ca voi fi o fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri si stiu ca voi indragi florile.
19 octombrie: Am mai crescut putin, dar sunt inca prea mica si nu pot face nimic. Mama face aproape totul pentru mine. Ceea ce este curios este faptul ca ea inca nu stie ca ma poarta in pantecele ei si ca ma hraneste cu sangele ei.
23 octombrie: A inceput sa mi se formeze gura. Ia ganditi-va putin! Peste un an am sa rad. Mai tarziu am sa vorbesc. Cine poate sustine ca nu sunt o adevarata persoana? Sunt cineva; asa cum firimitura de paine, oricat de mica ar fi, este totusi paine.
27 octombrie: Inima mea a inceput sa bata de la sine. De acum inainte, ea va bate mereu in tot cursul vietii mele, fara sa se opreasca vreodata ca sa se odihneasca. Si apoi, dupa multi ani, va obosi, se va opri, si eu voi muri. Dar, pana atunci, eu sunt la inceputul existentei mele, nu la sfarsitul ei.
2 noiembrie: Cresc putin in fiecare zi. Bratele si picioarele mele prind sa capete forma. Dar va trebui sa mai astept o buna bucata de vreme pana ce piciorusele mele sa ma poarte si eu sa pot alerga sa ma arunc in bratele mamei mele si pana ce bratele mele sa-1 poata imbratisa pe tatal meu.
12 noiembrie: Acum au inceput sa se formeze minuscule degete la mainile mele. E de mirare ca sunt atat de mici si totusi ele vor fi minunate! Ele vor sti sa mangaie un catelus, sa arunce o minge, sa culeaga o floare, sa atinga o alta mana... Degetele mele... Poate ca intr-o zi vor canta la vioara sau vor picta un tablou.
20 noiembrie: Astazi, pentru prima oara, doctorul i-a spus mamei mele ca eu sunt acolo, intr-adevar, plina de viata. Esti fericita mama?
25 noiembrie: Tatal si mama mea nici nu stiu ca sunt o fetita. Poate ca ei asteapta un baiat. Dar eu o sa le fac o surpriza si o sa ma cheme Ecaterina, ca pe mama.
10 decembrie: Mi s-a format si fata. Sper ca o sa seman cu mama.
13 decembrie: Am inceput chiar sa vad, dar e inca intunecat totul in jurul meu. In curand insa ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor, a copilasilor. N-am vazut inca nici marea, nici muntele, nici curcubeul. Oare cum vor fi in realitate? Si tu, mama, cum esti in realitate?
24 decembrie: Mama, aud cum iti bate inima. Ma intreb daca si tu auzi inima mea cum bate asa de incet: tap-tap, tap-tap. O sa ai o fetita sanatoasa si voinica, mama, ai sa vezi. Abia astept sa ma cuibaresc in bratele tale; sa-ti mangai fata, sa te privesc in ochi. Si tu ma astepti, cum te astept si eu, nu-i asa?
28 decembrie: Mama, mama, de ce i-ai lasat sa puna capat vietii mele? Am fi fost atat de fericite impreuna!...